Facelift

Mai nou, blogul e verde. Vechile culori deveniseră monotone şi trebuia să îi dau un aer nou, proaspăt, ca în reclamele la detergent. Oricum nu prea îmi plac opţiunile de personalizare, aşa că mă gândesc să migrez pe alte plaiuri însorite. Sugestii ?

Omul cu şoricei

Ascultaţi OCS ? Nici eu. Dar e haios atunci când solistul adoarme trotilat pe scenă.

Da, iată că se poate. La Iaşi mai exact. Spectatorii au venit pentru un show de zile mari şi habar nu aveau că vor primi mai mult decât atât. Mai multe detalii pe un forum şi YouTube, unde puteţi vedea şi the angry mob.

Leapşa

Cu scuzele de rigoare pentru Alin pentru răspunsul întarziat (postez / citesc la fel de rar ca băutul unei sticle de Cola):

1. Cât timp acorzi internetului?

Cam tot timpul. Liber. Iar asta înseamnă mult.

2. Cel mai interesant blog pe care-l citeşti.

Vezi link mai sus (atunci când îşi aduce aminte să scrie câte ceva. Şi pentru lolcats)

The aftermath...

...e dezamagitor dupa standardele mele, dar asta e [inseraţi aici proverb din strămoşi referitor la chestia cu dormitul în funcţie de cum îţi aşezi]. Ştiam că aşa o să se întâmple, dar probabil că am un script în subconştient care mă determină să o iau tot timpul off-road, în loc să merg pe potecă. Sau poate faptul că ţin în colţul cunoaşterii punga cu şosete e de-a dreptul antagonic cu principiile de bază Feng Shui.

Vijelia-ngrozitoare

Nu stiu de ce (ba stiu, dar ma fac ca ploua), dar primele cuvinte care mi-au trecut prin minte atunci cand am dat cu ochii de calendar au fost astea: "Vine, vine, vine, calca totul in picioare".


*Note to self, 14.01.2008* Cand se apropie sesiunea, am flashback-uri literare. Posibile traume in trecut. De verificat.

Unde nu-i cap, vai de picioare

Radu Moraru, a.k.a. Naşul, a declanşat la emisiunea omonimă o campanie fără precedent orientată împotriva dragilor noştri sforăitori pe bani publici, a.k.a. parlamentari.
Este uimitor la ce mutaţii se poate ajunge într-o societate bolnavă, la ce aroganţă afişată ostentativ din partea unor oameni care şi-au croit după bunul plac legile, fără vreo picătură de bun simţ. Sau măsură.
Credeţi că grozăvia o să se oprească ?! Aiurea. Până nu ne trag alţii mai mari de ureche, o să continuăm să trăim în ţara asta a nimănui.

Iubesc România.

Sunday evening (part I)

Din lipsă de alternative interesante (a se citi "la calculator mă plictiseam"), am ales duminică seară să mă uit la filmul de pe Acasă. Pentru cei care nu ştiu, duminică seara pe Acasă sunt difuzate, de obicei, filme după o reţetă deja clasică, iar Chasing Liberty (tradus în cel mai pur stil românesc ca "Fiica preşedintelui") nu făcut excepţie: naiv, ultra-previzibil, plin de clişee, însă drăguţ în ansamblu, colorat şi cu câteva melodioare pe fundal care au fost nu de mult la modă. Adăugăm şi o actriţă interesantă şi obţinem (înca) o producţie care demonstrază că filmul bate viaţa. Adică numai în filme pot să iasă combinaţii de poveste.
Recomand. Asta dacă nu aveţi mai nimic de făcut şi nu strâmbaţi din nas dacă ştiţi dinainte ce o să se întâmple.


PS: Duminica viitoare o să fie (iar) Sweet November. Pentru cei care încă nu l-au văzut (dacă există asemenea persoane), e un must-see, nu pentru Charlize Theron (care nu îmi place mai deloc), ci pentru povestea oarecum scoasă din tipare şi pentru theme song. Păstraţi şerveţelele aproape.